ASVSU – in ziarul Romanaia Libera din 15 martie 2011

Comitet Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă
29/01/2017
Peste 11 ani de activitate şi peste 11.000 de salvatori – voluntari
29/01/2017

ASVSU – in ziarul Romanaia Libera din 15 martie 2011

ine ne salvează în caz de dezastru
de DAN GHEORGHE

Un scenariu apocaliptic, dar care, din păcate, are şanse să devină realitate – un cutremur major care ar zgudui România. Bucureştiul ar fi puternic afectat. Sute de clădiri cu bulină roşie, numai în Capitală, sunt în pericol real de prăbuşire.

Un adevărat dezastru s-ar putea produce. În aceste condiţii dramatice, în cine am putea să ne punem speranţa?

În România există Asociaţia Salvatorilor Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă. Destul de puţin s-a vorbit, până acum, despre această organizaţie, deşi a fost înfiinţată cu peste zece ani în urmă. Sunt aproximativ 10.000 de salvatori voluntari, de toate vârstele şi categoriile profesionale, care locuiesc în toată ţara, dar care, la un semnal, s-ar putea strânge pentru a da ajutor victimelor unui seism care ar afecta grav Bucureştiul. Sau alt oraş din România.

Planul de acţiune al voluntarilor pentru Capitală

Organizaţia de voluntari are un plan pus la punct în cele mai mici detalii, în caz de producere a unui cutremur major ce ar afecta Capitala. Toţi salvatorii au ca punct de întâlnire parcul IOR, mai precis spaţiul din faţa Bisericii de lemn. La numai o oră de la producerea seismului, câteva sute de voluntari, bucureşteni, se vor aduna aici. Pe urmă, vor veni voluntarii care stau la cel mult 300 de kilometri de oraş. Aceştia trebuie să ajungă în acelaşi punct de întâlnire la 12 ore după producerea cataclismului. După alte 12 ore, vin şi restul colegilor lor, de la o depărtare de Capitală de cel mult 600 de kilometri.

Deci, trage concluzia Vasile Grosoşiu, liderul organizaţiei, la 24 de ore după cutremur, se vor strânge în Parcul IOR câteva mii de voluntari. Poate nu toţi cei din asociaţie, pentru că unii ar fi împiedicaţi de haosul de pe şoselele ţării sau de probleme personale, cauzate tot de furia naturii. „La 24 de ore după cutremur, ne-am putea aduna, cu siguranţă, cel puţin câteva mii de voluntari în Bucureşti”, ne asigură interlocutorul nostru. Este important de precizat că voluntarii nu se substituie forţelor profesionale de salvare. Misiunea pe care o au ei este de a căuta victimele stihiilor naturii şi de a le da primul ajutor, până la venirea profesioniştilor, cu echipamentele medicale.

Salvator la 80 de ani

Am participat, zilele trecute, la una din lecţiile de pregătire pentru actuala serie de voluntari care învaţă să acorde primul ajutor, care este formată din 200 de oameni. Ei au început instruirea încă din toamna anului trecut. Oamenii au la dispoziţie un an pentru a se familiariza cu cele mai elementare norme de acordare a primului ajutor. „Bobocii” veniţi la o nouă lecţie au format, mai întâi, un careu, salutându-şi comandantul. Sunt îmbrăcaţi cu salopete roşii, pe spatele cărora scrie „salvator”. Sunt ingineri, muncitori, profesori, studenţi, elevi. Limita minimă de vârstă este de 15 ani. Limita maximă nu există. Am întâlnit-o, de pildă, printre cursanţii din această serie, pe Ioana Constantin, care are 80 de ani. Femeia a lucrat, la viaţa ei, în sistemul de protecţie civilă, dar azi vrea să dea o mână de ajutor, învăţând tehnica radio-comunicaţiilor.

Resuscitare după norme europene

Liderul organizaţiei a reuşit să atragă de partea sa, de-a lungul timpului, specialişti din diverse domenii, mai ales medici, dar şi experţi în managementul dezastrelor, chiar şi foste cadre militare, majoritatea pensionari.

„Am pregătit peste 10.000 de oameni din toată ţara, în ultimii zece ani, ca voluntari pentru situaţii de urgenţă”, ne-a spus Vasile Grosoşiu. Voluntarii au primit de la specialişti informaţiile esenţiale, teoretice şi practice, cu privire la acordarea primului ajutor, respectându-se întocmai regulile Consiliului European de Resuscitare. Ca voluntar, găseşti victima, te asiguri că nu mai există nici un pericol pentru un alt accident, în perimetrul respectiv, vezi câte victime sunt acolo, stabileşti priorităţile, adică cine e cel mai grav rănit şi trebuie resuscitat cardiorespirator. Există diverse tipuri de manevre de resuscitare, în funcţie de vârsta victimei – că e om matur, copil ori sugar.

După ce ai găsit victimele, ai obligaţia să suni la 112 şi să anunţi acest fapt. E bine să descrii exact starea acestora.

„Voluntarul trebuie să câştige timp pentru omul rănit, să-l menţină în viaţă până la venirea echipelor profesionale de urgenţă. Primele minute după accident sunt esenţiale pentru viaţa rănitului”, spune Vasile Grosoşiu. Dacă victima e conştientă, voluntarul trebuie să stea de vorbă cu omul, să încerce să-l încurajeze. Manevrele de resuscitare cardiorespiratorie se vor face pentru cei care şi-au pierdut cunoştinţa. Salvatorul învaţă să asculte respiraţia omului care nu mai e conştient, pentru a-şi da seama de starea funcţiilor vitale ale accidentatului.

Asociaţie cu sediul într-un apartament de bloc

Sufletul acestei mişcări, Vasile Grosoşiu, este inginer chimist de meserie, dar a trecut, după 1990, prin diverse etape de pregătire, ca prefaţă la acţiunile de voluntariat pe care le-a dezvoltat ulterior. Este absolvent al unei şcoli de asistenţi medicali, dar şi de antrenori sportivi, inspector de protecţie civilă, dar cu vaste cunoştinţe şi în domeniul protecţiei muncii. Sediul asociaţiei se află în apartamentul de bloc al lui Vasile, undeva în cartierul bucureştean Titan. „Nu am primit niciodată un sprijin de la autorităţi. Ne autofinanţăm”, zice omul nostru. Voluntarii care ar veni din toată ţara până în Bucureşti pentru a da o mână de ajutor victimelor unui dezastru s-ar deplasa doar cu maşinile lor. O bună parte dintre ei sunt şi radioamatori şi au staţii de emisie-recepţie.

„Asociaţia noastră e o împletire între sporturile tehnico-aplicative şi acordarea primului ajutor”, ne descrie liderul. Asemenea sporturi înseamnă orientarea turistică sau alpinismul. Printre membrii organizaţiei sunt oameni care ştiu să se caţere, având la ei corzi şi restul de echipament pentru acţiuni de salvare în zone devastate de un cutremur. Dar fiecare om şi-a cumpărat singur sculele necesare.

Câini pentru căutarea supravieţuitorilor, de la Craiova

Un alt segment important al voluntariatului este reprezentat de oamenii care se ocupă, la Craiova, cu dresarea câinilor. Animale ştiu să caute răniţii de pe urma dezastrelor. Centrul de acolo e condus de Liviu Ionescu. Voluntarii doljeni, cu tot cu câinii lor, pot ajunge în Bucureşti, cu maşinile personale, în cel mult şase ore de la producerea unui cutremur, pentru a se alătura operaţiunilor de căutare a supravieţuitorilor. E bine de ştiut şi că Asociaţia Voluntarilor pentru Situaţii de Urgenţă are în componenţa ei mulţi absolvenţi ai şcolilor postliceale sanitare. Oameni capabili de prim-ajutor calificat pentru răniţi.

Grecii au crezut că în România e dezastru

Toţi voluntarii din ţară menţin permanent legătura prin radio unii cu alţii. Miercuri seară se face câte o radioconferinţă naţională, în care aceşti oameni transmit şi rezolvă diverse probleme curente ale organizaţiei lor. „Există o reţea, la nivel naţional, de frecvenţă pentru radioamatori”, ne anunţă Vasile Grosoşiu. Pe lângă aceşti voluntari, mai sunt în România încă 7.000 de radioamatori care pot da oricând o mână de ajutor în susţinerea operaţiunilor de salvare. Ni se povesteşte un fapt hazliu, petrecut cu cinci ani în urmă, care dovedeşte totuşi că radioamatorii din întreaga lume pot sări oricând unii în ajutorul altora, ba pot chiar alerta şi autorităţile.

La acel moment, voluntarii români făceau un exerciţiu în care se vorbea de dezastru, răniţi şi alte nenorociri din ţara noastră. După numai câteva ore, radioamatorii din România au primit un mesaj de urgenţă de la colegii lor din Grecia. Se anunţa că două avioane pline cu ajutoare, din Grecia, erau pregătite să decoleze spre România. Grecii au crezut, după ce au ascultat frecvenţele de la nord de Dunăre, că ceea ce radioamatorii români e chiar o situaţie reală. Rămânem la capitolul acesta, Vasile Grosoşiu spunându-ne că România are nevoie de o frecvenţă de comunicaţie unică, încât voluntarii şi autorităţile să ia legătura unii cu alţii cât mai rapid. Mai ales că, după o catastrofă majoră, liniile telefonice clasice se „încing” până la blocare.

Psihologi contra atacului de panică

Există şi un alt tip de ajutor, din partea acestei asociaţii. S-a constituit, cu ani în urmă, un detaşament de absolvenţi şi studenţi la Psihologie, care acţionează după tiparul medicinei de dezastru, încă puţin cunoscută la noi, dar bine dezvoltată în alte ţări. Specialiştii pot evalua, în zonele calamitate, starea psihologică a populaţiei. Sunt oameni care pot avea diverse stări, de la depresie şi furie până la panică. Intervenţia la timp a psihologilor voluntari poate să reducă amploarea acestor comportamente.

Manualul de căutare a persoanelor dispărute

Cel mai important e că înveţi să nu mai fugi. Asta ne-au spus toţi voluntarii cu care am vorbit cu ocazia cursului la care i-am întâlnit. „Cu mâinile goale poţi salva o viaţă”, ne-a spus un şofer de autobuz. „Sperăm să nu fie nevoie de noi la dezastre. Dar dacă va fi cazul, trebuie să contaţi pe noi, că vă vom ajuta”, adaugă o femeie. Dar nu numai la cutremure şi inundaţii se dă alarma printre cei care fac parte din această asociaţie. Oamenii reacţionează imediat şi într-un alt caz – căutarea copiilor dispăruţi. Un asemenea exemplu a fost acum doi ani, la Buzău, când un copil a fost găsit de voluntari după numai câteva ore, la cinci kilometri de casa părinţilor lui. Cum l-au găsit atât de repede? După manualul de căutare a persoanelor dispărute, ni se explică. Stabileşti, în prealabil, la ce distanţă poate ajunge copilul, în funcţie de vârsta lui, dar judecând şi după conformaţia terenului şi starea vremii. Altă situaţie a fost în 2008, când o fată, tot membră a organizaţiei, a sărit într-o casă în flăcări, reuşind să salveze 11 oameni, dintre care patru copii, drept pentru care, la vremea respectivă, a primit o diplomă pentru curaj din partea Primăriei Capitalei. Şi totuşi, asemenea oameni sunt necunoscuţi. Ba chiar vor să rămână anonimi. Până în ziua în care destinul ne va obliga să-i cunoaştem.

500.000 morţi estimaţi de autorităţi, încă de acum trei ani, în Bucureşti, în urma unui cutremur major.

113 clădiri din Bucureşti au fost incluse în clasa I de risc seismic.

40.000 paturi sunt disponibile în toate spitalele din Capitală, pentru răniţi.

10.000 voluntari au fost pregătiţi, pentru acordarea de prim-ajutor, de către Asociaţia Salvatorilor Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă.

 

Data
Martie 2011
Call Now Button
×

 

Salut!

Dati click pe "Relatii Clienti" mai jos pentru a putea incepe conversatia cu un reprezentant ASVSU.

×