In lume, radioamatorii au excelat in organizare si sprijin in timpul atentatelor de la 11 septembrie sau a uraganului Katrina. In Romania, radioamatorismul si-a dovedit eficienta in timpul inundatiilor din 1970, 1974 si 2005, a cutremurului din 1977 sau a revolutiei din 1989. La momentul actual exista un numar aproximativ de 10.000 de radioamatori, multi dintre ei fiind grupati in cadrul Federatiei Romane de Radioamatorism (FRR) sau a Asociatiei Salvatorilor Voluntari pentru Situatii de Urgenta (ASVSU).
Pana nu demult, fortele voluntare care actionau in situatii de urgenta la nivel national erau salvamarii si salvamontistii. Sistemul voluntar de interventie la nivelul orasului a luat nastere ca un raspuns la necesitatea de a alcatui acea veriga lipsa intre zona de mare si cea de munte si de a asigura un sistem de urgenta si la nivelul orasului. „In cazul unei alarme majore, se resimte nevoia fortelor de ajutor peste tot, dar in special in marile aglomerari urbane”, a explicat Dan Valentin Grososiu, antrenor sportiv in cadrul ASVSU.
Asociatia Salvatorilor Voluntari activeaza de 4 ani in scopul salvarii de vieti omenesti si protejarea mediului inconjurator, cu 300 de voluntari in Bucuresti, si alti voluntari la Petrila si Craiova. Voluntarii salvatori se pregatesc in managementul dezastrelor pentru a fi gata sa intervina in orice fel de situatie de urgenta, fiind antrenati in domeniul radiocomunicatilor de urgenta, prim ajutor medical de urgenta, transportul accidentatilor cu sprijinul alpinistilor utilitari, cautare canina pentru victime si prim ajutor psihologic. Dupa 3 ani de pregatire in cadrul asociatiei, tinerii aspiranti primesc titlu de manageri in dezastru si pot participa in timpul interventilor.
In martie 2005, un numar de 32 de salvatori din cadrul ASVSU au participat la un exercitiu care a avut ca scop simularea unui accident tehnologic nuclear la Cernavoda si care s-a desfasurat pe parcursul a 40 de ore, ASVSU fiind singurul ONG invitat sa se alature fortelor profesioniste din cele 54 de tari participante. In afara situatilor simulate, salvatorii si-au dovedit experienta si in timpul unor interventii reale in care au fost solicitati, precum alunecarile de teren de pe Valea Jiului sau inundatiile din judetul Galati.
Alaturi de ei, in randul salvatorilor voluntari se numara si Corpul Roman Salvaspeo CORSA, un organism competent creat de speologi pentru a supraveghea si a minimaliza riscul producerii de evenimente neplacute in mediul subteran speologic. Pentru aceasta, spun salvatorii speologi, participa la o misiune de serviciu public. La nivel national, CORSA este organizat in 7 centre regionale in care activeaza 100 de speologi activi. Majoritatea participa anual la stagii de formare tehnica personala desfasurate de organizatie si exercitii simulative, alaturi de multiplele cazuri de interventie pe care le executa.
„Salvatorii de la Barbulesti”, membrii Asociatiei BGS pentru Situatii de Dezastre si Calamitati, au participat si ei la numeroase actiuni de salvare, cele mai importante fiind in zonele in care s-au produs inundatii, Timis, Teleorman, Olt, Moldova si Ialomita. Au fost singurii care au intervenit de urgenta la inundatiile din satul ialomitean Barbulesti, armata ajungand acolo dupa un interval de 16 ore. Echipei de 20 de salvatori si 4 medici se vor adauga si alti voluntari pe masura ce vor fi organizate alte trei reprezentante in Galati, Arad sau Suceava, pentru o interventie mai rapida in situatiile de urgenta. „Din pacate autoritatile nu fac fata situatilor de urgenta, reactia lor este extrem de lenta si este absolut necesara prezenta voluntarilor, iar cu cat suntem mai multi, cu atat este mai important”, a spus Bogdan Oprea, presedinte al organizatiei.

Asociere
Activitatea ASVSU si FRR este cunoscuta si la nivelul Inspectoratului General pentru Situatii de Ur-genta, din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. „Vrem sa incheiem un protocol de colaborare, dar pentru aceasta mai intai trebuie sa cadem de acord asupra sensului non-profit, pentru ca nu putem da alte destinatii banilor decat in baza legii finantelor publice”, a spus col. Eugen Jitariu, sef de directie in cadrul Inspectoratului. „Sunt foarte utili si necesari, sunt organizati si pregatiti, dar trebuie sa faca si pasul necesar si sa vina sa incheiem acest protocol”.
Reprezentantul Inspectoratului a recunoscut ca ideea unei asocieri in cadrul Federatiei de Salvare din Romania este mult mai buna pentru ca atunci vor colabora cu o singura entitate care reuneste diferitele forte de interventie in situatii de urgenta. Scopul acestei colaborari, a explicat Jitariu, este ca pregatirea salvatorilor sa fie facuta paralel cu cea a fortelor profesioniste, in cadrul unitatilor apartinand inspectoratelor de urgenta, folosind un limbaj comun si tehnici comune. „Sunt foarte multe de facut”, a spus Jitariu referindu-se la situatia actuala din Inspectoratul General, unde este necesar un efort financiar pentru a acoperi dotarea destul de veche, unele masinile avand o norma depasita de doi ani si jumatate. La nivelul inspectoratului se resimte nevoia unor servicii voluntare care sa fie organizate de catre primariile din fiecare localitate, dar pe moment nu sunt fonduri necesare pentru dezvoltarea acestor servicii. Singura resursa cu care se poate lucra in mod eficient este resursa umana, iar spiritul de salvator da rezultate extraordinare, este de parere Jitariu.

Vasile GrosoSiu, preSedintele Asociatiei Salvatorilor Voluntari pentru Situatii de Urgenta: „Fortele profesioniste nu sprijina fortele voluntare din ONG-uri”
– Cum explicati necesitatea implicarii societatii civile in situatii de urgenta?
– La o sedinta de bilant a protectiei civile pe capitala s-a facut afirmatia ca la 30 de blocuri cazute, sistemul de management al situatilor de urgenta se blocheaza, respectiv ambulanta, pompierii, jandarmeria. De asemenea s-a facut afirmatia ca urmatorul cutremur major s-ar putea sa aiba 1.000 de locatii in Bucuresti, ceea ce inseamna ca 970 nu sunt acoperite de fortele profesioniste. Calculand procentual, rezulta 3% forte profesioniste si 97% forte voluntare, adica populatia care isi va cauta rudele. In practica internationala s-a observat, cu ocazia unor situatii reale de dezastre, ca 60% din fortele profesioniste sunt inactivate din diverse motive, asta inseamna ca din cele 3% forte profesioniste raman 1 spre 2%, deci populatia va reprezenta 98% din fortele de interventie, in primele 4-5 zile pana se mobilizeaza armata si ajutoarele internationale. Nu vrem sa cream panica, dar noi ne prezentam si ne facem cunoscuti celor care vor sa faca parte din structurile voluntare de salvare sau vor sa invete metodele de supravietuire.
– Cum pot fi organizate aceste forte in astfel de momente?
– Dorim o unire a tuturor organizatiilor nonguvernamentale care au ca scop salvarea de vieti omenesti, respectiv sa realizam asa numita Federatie de Salvare din Romania. Vor face parte cele doua organizatii, Federatia Romana de Radioamatori, cu reteau sa nationala de urgenta radio, si Asociatia Salvatorilor Voluntari. Colaboram cu centrul de educare canina de la Craiova, cu Salvaspeo de la Oradea, salvatorii voluntari de la Petrila, si vrem sa-i includem pe toti pentru a avea o reprezentare mai buna nationala si internationala. In momentul de fata, fortele profesioniste nu sprijina fortele voluntare din ONG-uri si nu mai putem suporta aceasta ignoranta.
– Cum se manifesta aceasta ignoranta?
– Nu vor sa faca un protocol de colaborare, de informare reciproca si sprijin. Noi i-am invitat la cursurile noastre, pentru ca este si o motivare pentru salvatorii nostri sa vada ca sunt recunoscuti de profesionisti. Nu vrem sa ne suprapunem, dar vrem sa-i sprijinim, si pentru acest lucru vrem sa vina sa vada cum ne pregatim sa-i sprijinim. Ei nu vor sa existam pentru simplu motiv ca voluntarii pun mai mult suflet, isi cumpara si se doteaza cu echipament de ultima generatie, in timp ce fortele profesioniste au dotari de regula depasite, si de multe ori activitatea salvatorilor voluntari este mult mai buna decat a celor profesionisti, pentru ca noi o facem din pasiune, iar ei din obligatie de serviciu. Ar fi bine ca noi sa nu existam pentru ca ei sa nu fie criticati, iar noi dati exemplu.
– Credeti ca se va ajunge la un consens?
– Da, pentru ca trebuie sa aiba loc o schimbare de mentalitate la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor, ca aceste forte voluntare din ONG-uri sa fie mai bine vazute si sprijinite, sa existe acorduri de colaborare.
– Aveti si alte obiective pentru care faceti demersuri?
– In primul rand se doreste finalizarea protocoalelor de colaborare intre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si ONG-uri (FRR si ASVSU) in care fortele profesioniste sa sprijine fortele voluntare, un prim pas find includerea reprezentantilor societatii civile in textul regulamentului privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta specifice riscului la cutremur si/sau alunecari de teren. In ceea ce priveste includerea educatiei de prim ajutor in programa scolara, ministrul Laszlo Borbely ne-a spus ca este in executie un manual care va intra in licee de la anul. Ne-am oferit sa sprijinim si noi aceasta activitate, chiar sa si realizam activitati practice cu elevii. De asemenea, vrem ca voluntarii sa fie sprijiniti si motivati in actiunilor lor prin diminuarea impozitului datorat statului, specific pentru fiecare activitate la care se angajeaza cu contract de voluntariat in ONG-uri.
– Cum va ganditi sa eficientizati sistemul de urgenta la nivelul orasului?
– Eu as vedea la nivelul primariilor de sectoare, in cartiere, niste puncte de regrupare si coordonare. Am vazut ca in cartiere exista puncte de informare ale primariei si as vrea ca in aceste puncte sa existe organizate si grupe de interventii pentru situatii de urgenta, sa organizam grupe de oameni voluntari din teritoriul resprectiv, sa-i pregatim si in cazul in care suna semnalul de alarma, se aduna acolo si pleaca grupe specializate pregatite de noi in colaborare cu fortele profesioniste si actioneaza in sectorul respectiv.

Februarie 2006